Criza de nervi a copiilor apare frecvent la varstele mici, incepand de la 3-5 ani. Am vazut totusi si copii mai mari de 6 sau 7 ani care se manifestau similar in anumite momente.
Nu ne este clar intotdeauna ce provoaca aceste iesiri; pot fi tot felul de motive minore care copilului, insa, i se par foarte importante si care au un impact emotional puternic.
John Grey, promotor al conceptului de educatie pozitiva, are abordarea recompensei. El spune ca in momentele dificile, e bine sa avem ceva pus deoparte pentru cel mic, atat cat sa nu ne faca de ras cat ne e lumea mai draga.
Poate sa functioneze. Ce facem cand nu merge nici asa?
**
Cheia pentru parinti este urmatoarea: sa intelegem ca, in acele momente, pentru cel mic situatia capata amploare dramatica, ceva ce poate fi comparat cu o mare incurcatura la serviciu, de exemplu!
Prin urmare, cand trecem noi, cei mari, printr-un moment dificil, ne ajuta oare sa mai si tipe cineva la noi? Sau sa ne bruscheze? Sau poate ne-ar ajuta mai mult sa ne ameninte cu o pedeapsa si mai mare? Cu siguranta nu…Am avea nevoie in primul rand ca cineva sa ne inteleaga, mai apoi sa ne ajute.
De ce spun toate astea? Pentru ca am vazut de prea multe ori copii care au o criza de furie, dintr-un motiv care pentru adult poate fi nesemnificativ sau nejustificat dar pentru copil are proportii dramatice si parinti care adopta cea mai neinspirata atitudine: asteapta calmi si impasibili ca celui mic sa-i treaca de la sine, sa se autoregleze, ca un mecanism care s-a defectat pentru moment.
Ultima scena de acest gen am vazut-o in Franta, intre un baietel adorabil, de vreo 4 ani, care de disperare batea cu pumnisorii lui mici intr-o barna de lemn. Mama lui statea foarte calma, cu bratele incrucisate, cu o figura pe care inghetase dezaprobarea, ceea ce il facea si mai nefericit pe cel mic. In spate era un magazin cu fel de fel de maimute de plus, de unde si eu imi scosesem destul de greu fetitele si nu fara cate ceva pentru fiecare, dupa luuuungi negocieri. Probabil mamica frantuzoaica esuase la negocieri, dar, encore plus important, esua la capitolul "Ce facem int-un moment de criza?!" Ea alesese indiferenta.
Gresit! Gresit! Gresit total! Impasibilitatea parintelui adauga un plus de suferinta copilului care ajunga sa se simta pe langa nefericit si vinovat si respins! Invata sa iesi frumos din astfel de momente, si lucrul acesta va atarna greu in dezvoltarea armonioasa a copilului tau!
Asadar, cand el are o criza, fii acolo si incearca sa-l intelegi. Nu te distanta aratand copilului si celor din jur ca tu nu ai nici o vina. Nu conteaza deloc ce spun cei din jur. Ofera-i copilului un moment de afectiune sincera si profunda, care ii va creste acestuia increderea in parintele sau si reincrederea in sine!
Cum faci asta, mai precis?
Te asezi la nivelul inaltimii copilului, il atingi incet, ii confirmi faptul ca il intelegi si ca iti pare rau ca sufera dupa care il atragi usor in brate si pastrezi copilul imbratisat pana acesta se linisteste. Cu un pic de ingeniozitate, obiectul atentiei copilului poate fi mutat pe ceva atractiv, interesant, care sa ii schimbe starea.
Momentele acestea pot ascunde o mica suferinta si este momentul ca prin afectiune aceasta sa se vindece. Atitudinea de spectator ( disociata ) nu este de nici un folos.
Prima data s-ar putea sa nu iti iasa. A doua oara iti va iesi mai bine si continuind vei reusi sa comunici perfect cu copilul tau chiar si in momentele dificile.
Acordul sensibil intre parinte si copil presupune multa atentie din partea celui dintai si vine in timp. Aceasta este o ABILITATE si se INVATA, se dobandeste. Am deprins-o si eu de-a lungul anilor petrecuti cu copiii mei, si prin observarea atenta a multor tipuri de relatie dintre parinti si copii.
In calitate de coach, sunt gata oricand sa te invat si pe tine!
P.S. Nu m-am referit in acest articol la situatiile cauzate, de exemplu, de faptul ca i s-a refuzat copilului a saptea jucarie scumpa dintr-o colectie de lux. Vom vorbi intr-un alt material despre cum functioneaza amanarea recompensei la copii si chiar voi dedica un material cuvantului cheie: Afectiune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu