In copilaria mica singurul decident al lucrurilor importante pentru copil nu poate fi decat parintele. Mama si tata hotarasc, ei sunt unicii responsabili.
In jurul varstei de 9 ani copilul este capabil sa isi asume raspunderea: el poate face alegeri si ar fi bine ca parintele sa il intrebe atunci cand urmeaza sa fie luata o hotarare ce il priveste. Ei pot exprima foarte concret ceea ce isi doresc sau nu, au o reprezentara clara si o vointa proprie in privinta lucrurilor ce ii implica in mod direct.
Este cazul unui copil de clasa a 4-a care, daca exprima clar ca nu vrea sa faca tenis pentru ca nu i se potriveste, oricat de mult ar insista si antrenorul si parintele, el tot va renunta in cele din urma.
In cazul copiilor mai mari, de exemplu al celor de 14 ani, ei trebuie consultati in toate deciziile care ii implica in mod direct. Sunt pregatiti sa stie ce le face bine si ce nu, ce li se potriveste si ce nu, ce isi doresc cu adevarat.
La aceasta varsta imi este greu sa-mi imaginez ca un parinte nu tine cont de parerea copilului atunci cand face, de exemplu, optiunea de uman/ real pentru liceu. Un umanist va fi total nefericit intr-o clasa in care se va studia intens chimie, fizica si matematica si viceversa.
Exista si decizii care pot influenta pe termen lung sau pentru totdeauna viata copilului. Implicatiile pot fi foarte mari pentru viitorii adulti si cel mai sanatos lucru cu putinta ar fi sa supunem hotararea unui serios joc de proiectii, inainte ca acesta sa fie luata.
Exercitiul mental pe care vi-l propun este acela de a proiecta in timp evolutia copilului prin prisma acestor decizii pe care le-am luat in numele lui.
Sa ne imaginam cum vor arata lucurile peste peste 5 ani.
Ce se modifica in mediul copilului?
Cine sunt cei care il inconjoara?
Ce fac alti copii de varsta lui?
Care sunt optiunile care raman deschise pentru viitor?
Faceti apoi proiectia pentru 10 ani.
Daca decizi in numele unui copil de 9 ani, proiecteaza situatia de la varsta majoratului.
Vezi ce se modifica in mediul tanarului, cine sunt cei care il inconjoara dar, mai ales, ce alegeri mai poate face din acest punct al vietii lui. Chestionati-va singuri, cu intrebari puternice.
Sensul acestui demers este acela de a va asigura ca nu faceti lucruri pe care mai tarziu le veti regreta, ca nu veti fi pusi in situatia de raspunde la intrebarea “- Ce a fost in mintea ta cand ai luat aceasta decizie in numele meu?”
Decizii luate in numele copilului trebuie sa nu-i limiteze POSIBILITATEA ULTERIOARA DE ALEGERE, sa nu sufoce OPORTUNITATILE copilului, lucru ce poate genera mari suferinte chiar PENTRU parinti.
Luati decizii care SA-I DESCHIDA multiple oportunitati si posibilitati de alegere!
Ganditi-va asadar cu mare seriozitate si responsabilitate atunci cand hotarati sa inscrieti copilul la scoala intr-un sistem care ii limiteaza viitoarele alegeri. Acelasi lucru daca va veti intreba despre optiunea de a furniza educatie in sistemul homeschooling.
Sunteti pregatit sa raspundeti intrebarilor tanarului sau tinerei de peste 10 ani? Daca descoperi ca, de exemplu, fiica ta si-ar fi dorit sa studieze medicina si ca nici o universitate nu accepta un copil venit din afara sistemului clasic?
Daca aceste intrebari fac convingerile tale sa se clatine poti sa te duci mai adanc si sa chestionezi ce se ascunde in spatele lor. Cand spui de exemplu: “in scoala m-am lovit de prejudecati” gandesti in numele tau sau al copilului? Ce prejudecati, mai exact, il afecteaza pe copilul tau?
Prejudecata este doar un obstacol. Ce ai facut mai exact ca sa il surmontezi?
In adolescenta aveam o vecina, mama, celebra in mica mea urbe natala. Isi crestea copilul intr-un mod neobisnuit pentru anii 90. Chiar ciudat, as putea spune acum. S-a stins de tanara din pricina unui cancer nemilos.
Fiica ei a crescut contestand toate deciziile pe care mama le luase in numele ei. Culegea de la apropiati detalii despre propria copilarie si indrepta punct cu punct ceea ce ea considera ca fiind nedrept pentru viata ei.
Isi facea asadar propriile alegeri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu