Examenele copiilor din Romania genereaza an de an stres si presiune atat pentru copii cat si pentru parintii lor.
Cred ca cel mai mult ii streseaza pe parinti examenul de capacitate, sau de admitere in liceu. Este primul test important din viata copilului, care decide unde acesta isi va petrece urmatorii 4 ani de scoala.
Practic, inca din prima zi de scoala a clasei a VIII a, fiecare profesor sau persoana care are tangenta cu copiii tine sa le reaminteasca, scurt, ca la sfarsitul anului vor da capacitatea. De parca ar putea cineva sa uite !!
Pe masura ce se desfasoara anul scolar, presiunea devine enorma si este resimtita de catre fiecare copil in parte.
***
Parintii au un rol covarsitor in tot ce urmeaza sa se intample in acest an scolar la sfarsitul caruia urmeaza un examen.
In primul rand, daca va ganditi sa puneti si voi presiune pe copii vostri, faceti o mare greseala! Copiii o vor resimti de 100 de ori mai sufocanta decat pe cea exercitata de catre profesori! De ce? Din simplu motiv ca, asa cum bine spune John Grey, copiii vor sa isi vada parintii multumiti de actiunile intreprinse de ei! Vor, asadar, sa va faca fericiti! Nu ii intereseaza prea mult fericirea profesorilor.
Daca copiii va vad stresati, ingandurati, NEINCREZATORI - din cauza lor, ei se vor simti impovarati.
Credeti-ma ca nu este cazul sa faceti asta. Ceea ce au ei de invatat pentru examene este in sine o povara indeajuns de mare
Sigur ca pentru unii copii, foarte putini, examenele pot fi banale. Dar nu este pentru toata lumea la fel. Suntem diferit construiti!
***
Asadar, cum sa procedati, ca parinti, atunci cand tensiunea dinaintea examenului incepe sa creasca?
- Au nevoie de meditatii? Angajati-le un meditator! Acordati-le tot suportul!
Dar asta nu este tot…
- La fel de important este ca ei sa simta ca ii incurajati. Sa simta ca, intr-un fel… credeti in ei!
Acest tip de atiudine ii va ajuta in efortul intelectual pe care urmeaza sa il depuna.
Efort care nu este deloc neinsemnat…
In cazul capacitatiii, ei trebuie “sa traga” pentru medie; pe langa aceasta - efortul de a avea matematica pusa cat mai bine la punct si de a detine RETETA (am zis foarte bine) pentru romana.
- Nu ezitati sa intrebati si sa-i ascultati pe parintii care au depasit cu succes aceasta experienta! Vor putea sa va indrume catre un profesor bun!
- Copiii vor obosi; acordati-le pauze. Lasati-i sa iasa cu colegii, sa-si vada prietenii, sa isi traga sufletul.
Nu trebuie inchisi in casa. Nu ar fi corect. Pregatirea pentru examen este, cum bine stiti, un proces care incepe cu mult timp in urma, doar se desavarseste in ultimul an.
- Copiii se vor descuraja! Vor exista momente…sub efectul oboselii, cand simtiti ca le vor scapa fraiele. Atunci preluati voi un pic din efortul lor!
Da, ai citit bine! Preia din presiune: stai acolo langa el cand isi rupe mintea cu o problema la matematica, sa vada ca iti pasa si daca poti, ajuta-l concret.
- Ii este greu cu romana, are un moment mai dificil? Ai rabdare si asculta-l un pic.
Bate-ti capul cu el sa intelegi o poezie de Blaga. Vei ramane surprins, poate, de complexitatea cerintelor. Sau, cazul fericit, vei redescoperi lucruri frumoase din propria adolescenta.
- La un moment dat vor plange … sau vor face mici crize! Iubiti-i si luati-i in brate! Bucurati-va ca toata paleta de trairi arata, de fapt, ca sunt implicati, ca sunt responsabili, ca le pasa!
- Vorbiti mereu cu ei si construiti-le o perspectiva luminoasa, mai larga: vor intra la prima optiune, sau la a doua, ideea importanta este aceea a unui nou inceput! Acesta poate fi inceputul unui drum important, sau maret, depinde de obiectivele mari setate.
***
Citeam intr-un articol scris de un psiholog cum NU este bine sa spunem “avem examen”, ca doar copilul are examen!
Realitatea a tot ce am vazut si am trait in anii acestia contarazice flagrant ideea de mai sus!
Am vazut atatia parinti asteptandu-si la porti copiii cu sufletul la gura si izbucnind in lacrimi la aflarea rezultatelor! Lacrimi de bucurie, lacrimi de detensionare, lacrimi de tot felul…
Orice parinte ascunde in suflet o speranta pentru copilul sau, speranta unei vieti mai bune, ca pe o piatra nepretuita!
Desigur ca, intr-un fel, si parintele da un tip de examen.
Si, in nici un caz, copilului nu ii este de niciun folos un parinte distant, in control, observator rece al felului in care face fata fiul sau fiica intr-un astfel de an dificil!
Parintele care stie sa stea aproape si sa-si sustina copilul, are sansa sa lucreze la trainicia relatiei cu el!
***
Ideea ultima este cea a finalitatii: trecand corect si prin aceasta etapa, copilul iese mai puternic, mai intarit. El nu va uita nicioadata ca ai stiut sa-i stai alaturi si sa ii fii suport! Fara dadaceala, fara nervi, cu dragoste… iar va efortul iti va fi rasplatit inmiit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu