Exista astazi un curent puternic indreptat impotriva parentingului. Ideea lui generala ar fi ca nimeni nu ne poatre invata cum sa fim parinti, ca purtam in noi insine simtul acesta.
Consider ca acest curent pleaca de la o intelegere gresita a lucrurilor.
In plus, este expresia unui orgoliu urias: sa spui ca nu este de folos parentingul echivaleaza cu anularea a zeci de ani de munca pe care psihologi, sociologi si alte tipuri de cercetatori le-au facut in studiile lor, cu mii, sute de mii de subiecti, parinti si copii in cazul de fata. Parentingul foloseste rezultatul acestei munci. Si il serveste tuturor, scutindu-ne de efort si mai ales de greseli, de experimente pe proprii copii.
De curand am gasit intr-o carte a lui John Grey extrem de multe lucruri valoroase si de folos, desi in momentul lecturii acesteia citisem multe alte carti si, in plus, eram mama de mai bine de 20 de ani iar doi dintre copiii mei isi luasera zborul in viata. De clarificarile venite cu acea lectura beneficiaza acum urmatorii mei copii, si ma bucur enorm pentru ca m-a scutit sa gresesc, sau sa gresesc mai mult!
*****
Sa fii parinte a venit de la sine (sau poate nu) atata timp cat a durat societatea traditionala: femeile stateau acasa, faceau si cresteau copii, invatau de la mame si de la bunici ce era de invatat.
In familia mea, strabunicile mele, din care am cunoscut doua, au fost ultimele depozitare ale acestui model ancestral. Strabunica pe care am cunoscut-o cel mai bine a avut 9 copii pe care i-a crescut fara sa-si fi parasit vreodata “batatura”, curtea. In sensul propriu…mama mea isi aminteste despre ea cum calca stramb pe ulita: iesise din curte, batrana fiind, si nu stia sa mearga; in acelasi timp, in curtea ei ajunsese sa faca totul cu ochii inchisi!
Ce ar putea o strabunica sa transmita femeii moderne care astazi face fata atator provocari: are cariera pentru ca asa merge societatea azi, conduce masina, zboara in delegatii cu avionul, este sotie, este mama si joaca atat de multe roluri de care acum 30 de ani nici nu se putea aduce vorba! ( Imi amintesc reactia bunicii mele cand a auzit ca dau examen de permis; mi-a zis ca la ce-mi trebuie de vreme ce nici o femeie nu mai condusese in familie pana la mine!)
Iubesc traditia si ma inchin in sufletul meu la amintirea tuturor inaintasilor din neamul meu! Daca ei nu erau, eu nu eram.
Sa fiu parinte, insa, am invatat doar partial de la femeile din fata mea.
Lucrurile s-au schimbat enorm chiar si de cand eu eram copil.
*****
Cand pleaca azi o fata de acasa, mama ii spune
“ - Mergi si realizeaza-te, fa in viata tot ce nu am putut eu sa fac! Invata si fii puternica! Sa ai cariera ta, banii tai, sa nu depinzi de nimeni!”
Nu am cunoscut inca mame care sa isi arunce fiicele in viata cu mesajul
“ - Fii mama inainte de toate…”
Si fata aceasta care are o cariera devine intr-o zi mama. Cine poate sa o ajute in misiunea ei? Mama ei, probabil, munceste si ea ca sa-si completeze anii de pensie; poate sa o ajute dar nu tot timpul si, oricum, nu are toate raspunsurile. Sau poate nu o ajuta nimeni!
Si, din fericire, in alte tari, suficient de bogate si de intereate sa investeasca in cercetari pentru educatia parintilor s-au inventat notiuni si programe utile…Unele dintre acestea se potrivesc realitatii romaneasti.
Merita, asadar, sa risti sa obtii rezultate proaste in educatia propriului copil doar pentru ca faci “cum simti”?
Cum verifici ca ceea ce “simti” este intotdeauna bine pentru cel mic?
In societatea actuala, din care ne luam reperele, totul, absolut totul s-a transformat, de la gustul rosiei pana la mijloacele prin care comunicam. Evolutia este strans legata de dezvoltarea personala si de informare. Parintii au si ei mijloace serioase sa se informeze si sa evolueze. Si daca parintele evolueaza, copilul va evolua!
Iar acest lucru nu exclude si nu pune in pericol traditia, si anume valorile care s-au transmis din generatie in generatie si care ne fac sa fim ca popor ceea ce suntem pana in ziua de azi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu