luni, 9 ianuarie 2017

DE CE AR MAI VREA CINEVA SA DEVINA PARINTE ?!



Acum un an, in trainingul de la Heidelberg, trainerul, o americanca de peste 55 de ani, statea langa mine la masa si m-a intrebat, dintr-o data, cati copii am. 

I-am raspuns: 6. 

A ramas pentru o clipa mirata, dupa care mi-a spus ca ea nu are copii pentru ca nu a vrut nicioadata sa isi asume raspunderea pentru un copil!

Chestia asta mi-a dat de gandit mai mult decat as fi banuit. 

Am realizat ca, intr-un fel sau altul, ideea de a fi parinte presupune asumarea unei raspunderi pe termen nelimitat, ceea ce poate sa sperie serios pe oricine, si sa il determine sa amane aceasta decizie.

Sa fii responsabil pentru o viata, si nu oricare, ci viata copilului tau, nu e un lucru de gluma: pe langa ca doresti sa creasca sanatos, bine hranit, frumos imbracat, iti doresti sa ii oferi si o educatie buna, ceea ce presupune azi multe activitati complexe. Miza este sa obtii ca rezultat in urma acestei munci de 18-19 ani un tanar echilibrat, angajat cu seriozitate in propria sa viata.

Este un efort masiv, si, daca il privesti asa, te blochezi din start.

Propun sa exploram impreuna  aceasta raspundere dintr-o perspectiva mult mai luminoasa si anume. Ce aduce raspunderea de parinte in viata unui om:


  • asumarea rolului de parinte aduce rigoarea si ordinea in viata adultului; cum? multi tineri care au devenit parinti si-au “disciplinat” viata cand le-a intrat copilul la scoala, ca simplu exemplu.
  • aduce sentimentul de viata traita cu sens, cu importanta.
  • aduce curajul (uneori fara limite) in viata adultului. 
  • aduce eficienta si pragmatism in rezolvarea problemelor; de ce? simplu motiv ca te simti raspunzator pentru cel mic te determina sa gasesti solutii la care nu te-ai fi gandit in mod obisnuit, te obliga altfel spus sa te descurci cum nici nu ai fi banuit vreodata ca poti face.
  • aduce eliminarea riscurilor inutile, de orice natura ar fi acestea, si aduce echilibrul.

Responsabilitatea acestea nu-l stirbeste asadar pe adult, ci dimpotriva, il implineste, ii desavarseste calitatile. Si il maturizeaza frumos.

Nimeni nu i-a explicat partile frumoase ale raspunderii de afi parinte lui Elisabeth. Eu numai pe astea le vad, sau in orice caz numai pe ele ma concentrez!  

Ce sa mai vorbim de frumusetea acestui sentiment de raspundere! E nobil, e inaltator, si e la indemana oricui. 

Cresteti si maturizati-va emotional, sentimental, o data cu copiii vostri! Iar la problemele vietii veti fi motivati sa gasiti cele mai neasteptate solutii, pentru ca dragostea lor si pentru ei va va impinge direct acolo!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu