In jurul copiilor nostri construim un cadru de siguranta:
stim cand sunt la scoala,
cand pleaca de la scoala
stim unde se duc, la meditatii, la sport,
daca urmeaza sa iasa cu colegii
stim de obicei unde ies si cu cine ies.
Spatiul acesta ii protejeaza pe ei si ne scuteste pe noi de surprize neplacute.
In acest cadru/ spatiu "safe" copiii se misca liber si fericiti.
Imi imaginez adesea acest spatiu ca pe o curte mare, imprejmuita. In spate, mica de tot, se afla intotdeauna o portita. Si, exact ca in povestile populare romanesti, cand ochiul parintelui oboseste, sau este foarte ocupat, in general in perioade de aglomerare sau cu presiune, copilul descopera portita, o deschide si iese dincolo, unde ochiul parintelui nu-l vede si unde experimenteaza necunoscutul…
Poate se indeparteaza putin, face doar cati pasi in afara spatiului sigur, sau poate experimenta mai mult, se avanta si descopera riscul, nesiguranta de care se simte atras, ademenit…
Cand parintele descopera rebeliunea copilului, de obicei sufera. Nu intelege cum, de ce i s-a intamplat tocmai lui, cand stie cat de mult s-a ocupat, cat a tras, cat a muncit.
Important este, dincolo de ceea ce simti, cum restabilesti raportul cu propriul copil. E de mare folos sa intelegi ca undeva ai scapat comunicarea cu el, pentru ca o data ce ai inteles acest lucru, stii si ce ai de facut.
Intrebarea De ce? nu ajuta prea mult.
Recuperezi un copil rebel daca taci si nu il tragi la raspundere.
Daca ai curajul sa iti asumi si partea ta de vina.
Daca esti dispus sa lupti pentru recastigarea increderii propriului copil.
Cum procedezi mai exact?
Impune-ti o perioada sa nu ii spui copilului nu: cu exceptia a ceea ce stii ca il poate distruge, arata-i ca ai incredere in el si nu il pedepsi.
- Plateste-i excursia in care va merge toata clasa,
- cumpara-i gadgetul pe care si-l doreste de mult timp,
- cumpara haine noi daca ii face placere,
- petrece timp cu el si redescopera frumusetea discutiilor despre vrute si nevrute…
Stiu ca pare o nebunie, dar va functiona!
Copilul va primi un mesaj puternic care spune: esti copilul meu, te iubesc si te sustin, vom trece prin asta impreuna!
Incet, incet reafirma-ti afectiunea: mangaie-l, imbratiseaza-l, desi vei putea avea surpriza sa te respinga la inceput. Nu-i nimic! Te va respinge o data, a doua oara, dar nu la infinit. Cine nu vrea sa fie iubit pe lumea asta? Sau ce copil nu are nevoie de dragostea parintilor lui?
Observa ca spun redescopera frumusetea discutiilor, reafirma afectiunea, recastiga increderea… Daca lucrurile acestea nu au existat pana acum in relatia ta cu copilul … este timpul sa le construiesti!! Sa incepi de la zero!
Un copil rebel este un copil puternic si curajos. Cheia este sa recuperezi la timp legatura indestructibila dintre voi. Sa-l ierti repede si pe el, si sa te ierti si pe tine.
Nu exista rana care, bandajata cu dragoste, sa nu se vindece! Si cicatricile, in timp, dispar!
Pe adolescenti, frumosii rebeli, ii asemuiesc cu niste avioane cu motoare uriase. Si avioanele astea mai rateaza uneori aterizarea: stau asa deasupra pistei si nu mai aterizeaza; ar vrea dar nu mai stiu cum.
Stai pe pista si agita fanionul! Fii acolo si nu-ti pierde o clipa nadejdea ca te vor vedea, ca ii vei recupera!
Si vor ateriza….
Si va fi bine…
Si te vor face sa ti se umfle pieptul de mandrie intr-o buna zi!
Am trecut prin asta…acum stiu cum este…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu