Empatia.
Se vorbeste enorm despre acest lucru.
Este atunci cand reusesti sa te pui in pielea celuilalt si, ceea ce este cel mai important, sa ajungi sa-i intelegi astfel emotiile si sentimentele.
Cum se vede acest lucru din perspectiva parinte-copil ?
In mod evident copiii exprima mereu emotii si sentimente, le amesteca de-a valma in povestile lor despre joaca, gradinita , scoala si orice altceva.
Ei fac acest lucru si pentru ca inteligenta emotiilor, ca si creativitatea, se afla la dezvoltatre maxima in copilarie.
Emotiile fac parte asadar din lumea lor, sunt extrem de variate si cel mai important, sunt vizibile.
Cu ce ne poate ajuta acest lucru?
Fiind atenti la ceea ce exprima cei mici legat de cum se simt, legat de ce le place si ce nu, de cine le place si de cine nu, putem dezvolta cu usurinta mici discutii care sa ii clarifice cu ideea de emotie. Asa putem reusi sa ii incurajam in emotiile pozitive si sa ii facem sa se imprieteneasca cu cele negative.
Frica, de exemplu, atunci cand apare, poate fi explicata drept emotia care, de fapt, este paznicul nostru, ne apara sa nu facem lucruri care ne pun in pericol.
Mai mul, odata explicate, copiii pot gestiona mai usor ceea ce simt, pot face ca emotiile sa nu ii incurce in dezvoltarea lor (facandu-i, de exemplu, prea timizi, prea stresati) ci dimpotriva sa ii ajute!
Important este sa ii ascultam pe copii.
Sunt si momente in care suntem obositi si copilul povesteste iar mintea noastra fuge la ale ei… . Este de mare ajutor sa dezvoltam un radar pentru cuvintele care exprima emotii si in astfel de momente, cand ele apar, creierul nostru sa le detecteze si sa devina instantaneu atent!
Imi amintesc o zi rece in care fetita mea, cea din grupa pregatitoare, imi povestea in masina despre colegii ei. Era ceva asa de detaliat incat mintea mea a fugit pe alte coclauri. Am auzit deodata :
- …si atunci am simtit ca mi-e foarte frica!
Parca am prins-o din zbor!
Parca am prins-o din zbor!
- De cine zici ca ti-a fost foarte frica?
- Pai tocmai ti-am zis: de doamna! A venit in spatele meu si se uita la mine si am simtit ca mi-e foarte frica!
( Momentul clarificarii - GO!)
- De ce crezi ca statea doamna in spatele tau?
- …Sa ma ajute!
- Ce crezi ca vroia doamna?..
- Sa ma invete sa scriu…
- Ce simti acum despre doamna invatatoare…
- Nu mi-e frica de ea…eu chiar o iubesc!
Copilul exprima ceva, dupa care ajunge sa nu mai vobeasca despre lumea emotiilor lui. In primul rand pentru ca nu a fost incurajat sa o faca. FRICA, de exemplu, sentimentul de care este vorba in cazul de mai sus, este bine sa fie clarificata inca de la bun inceput, pana nu apuca sa se instaleze profund.
Vorbiti cu copiii vostri despre ce simt!
Nu va fie teama de cuvinte! Dati-le drumul si veti fi absolut surprinsi de cate lucruri pot exprima si copiii la randul lor, de bogatia din sufletele lor!
Nu este prea tarziu niciodata; aveti un copil mai mare, care s-a inchis in propria carapace si verbalizeaza mai greu? Atunci este timpul pentru amandoi, parinte si copil, sa incepeti discutiile adanci! Cu curaj! Copilul se va deschide incet, incet! Invatandu-l sa isi recunoasca emotiile, va invata mai apoi sa si le si gestioneze. Si acest lucru il va face intr-o zi un adult puternic!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu