sâmbătă, 12 martie 2016
Despre copiii care aleg sa traiasca periculos
In scoala in care am facut primii 8 ani am intalnit un amestec de copii de la care am invatat primele lectii despre viata. Primele lectii dure...
Pe multi dintre colegii mei nu i-am mai vazut nicioadata, sau daca i-as reintalni nu i-as mai recunoaste. O reintalnire m-a facut sa ma gandesc mult la un anumit tip de viata pe care unii aleg sa o traiasca.
Cu 20 de ani in urma eram studenta in anul intai la Bucuresti. Orasul mare ma obosea si, saptamana de saptamana, ma reintorceam in mica mea urbe de campie, de care m-am desprins neasteptat de greu.
Duminica dupa-amiaza luam trenul inapoi catre Ciulnita, gara unde schimbam apoi personalul cu acceleratul pentru Gara de Nord. Nu stiu de cate ori am facut lucrul acesta, cert este ca si acum visez garile si trenurile care ma poarta inspre directiile mult cunoscute.
Intr-o astfel de duminica, asteptand “sa traga trenul la peron”, se apropie de mine un tip nu inalt, cu barbuta scurta, ghiul pe unul dintre degete, foarte zimbitor si sigur pe el. S-a aplecat , mi-a sarutat mana si mi-a spus “ sarutmana Lavinia”.
Abordarea m-a uimit, inca ma consideram o pustoaica abia desprinsa de liceu si nu fusesem tratata cu asemenea maturitate nicioadata. Ceva in toata aparitia lui m-a respins.
Atunci il recunosc si raman mirata: fusesem 8 ani colegi in clasele primare. Nu mai stiam absolut nimic despre el ca si despre multi altii; lumile noastre se separasera cumva.
M-a intrebat cum e la facultate ( inca era o mare smecherie sa fii student ), zambea fericit ca ma intalneste.
Il intreb la randul meu ce a mai facut in ultima vreme.
“Abia m-am eliberat!”- spune, si eu nu pricep despre ce e vorba. Armata? sau ce?!
“ Am facut 8 luni de puscarie, imi spune extrem de detasat si fara sa-i tresara un muschi pe fata. Am furat niste cai.”
Fusesem colegi 8 ani aproape zi de zi in aceeasi clasa, ii cunosteam bine mama si sora, il retinusem ca pe unul din baietii cu mult bun simt si cu respect.
La un anumit moment al evolutiei lui ceva se intamplase. Virase catre o directie care mi-a dat fiori numai asa, exprimata fara regret.
Facuse o alegere si era constient de ea: alesese sa traiasca periculos.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Superb! Keep writing!
RăspundețiȘtergere