……… este gandul cu care te intampin azi, acum, daca te decizi sa faci click pe mesajul meu. Despre ce aruncat ar fi vorba si mai exact care pietre?
Sa ma explic: din ce in ce mai mult in jurul meu, pe canale formale sau informale, se arunca cu pietre in ceea ce reprezinta in momentul de fata romanii, tineri sau nu, educati, mai mult sau mai putin, avuti sau cu grija zilei de maine, acuzandu-se imaginea pe care in ansamblu toata aceasta lume ar crea-o.
Tinerii sunt acuzati de exemplu de dorinta lor de avea, de dorinta de a parea ca au ceva cand de fapt nu au nimic, de prostul gust si imitarea lui, care invadeaza toate televiziunilesau radiourile ascultate, de lipsa de educatie, de lipsa de cultura, de civilizatia…in scadere.
Am sa povestesc o pilda pe care am intalnit-o in cartea unui monah grec, Parintele Paisie Aghioritul, si care se numeste “Cu durere si dragoste pentru omul contemporan”.
Asadar, o albina iese din stup si face un tur larg de orizont, dupa care povesteste ce a vazut, ce a intalnit: acolo era campul inflorit, la margine liziera de salcam cu floarea inmiresmata, flori aici, flori pretutindeni.
Pleaca si musca in turul ei de orizont, si, asemenea albinei, povesteste: acolo am dat peste un munte de gunoi, acolo peste resturi in putrefactie, peste murdarie in acel loc si mlastina.
In consecinta celor spuse, care nu trebuie cred eu prea mult explicate, intrebarea care se impune este: ca cine privim lucrurile, ca musca sau ca albina?
In consecinta celor spuse, care nu trebuie cred eu prea mult explicate, intrebarea care se impune este: ca cine privim lucrurile, ca musca sau ca albina?
Eu vreau sa vad lucrurile frumos si prin urmare asa le vad: eu vad tineri care dau navala in salile de spectacol, acolo unde spectacolul isi merita renumele: la Don Quijote, de exemplu, am vazut tineri stand in picioare ca la Razboiul Stelelor in salile de cinema acum 25 de ani…
Eu am auzit de editii de carte epuizate imediat dupa aparitie, la cea de-a doua editare….
Eu vad ca, asa cum sunt ele, Universitatile sunt pline de studenti, care, mai mult sau mai putin, isi deschid mintea si isi largesc orizontul…ca e plin de studenti care fac doua facultati in paralel (ce efort imens, totusi!).
Pe strada vad tineri foarte frumosi, foarte frumos imbracati, explozie de energie, de viata…..
Inca traim intr-o tara cu oameni calzi, carora le mai pasa un pic de cel de langa el, … de copii atasati profund de familiile din care provin, de parinti obsedati de viitorul copiilor lor, de ideea de mai bine …
Din orice colt de Romanie pleaca un tanar catre studii, lasa in urma un parinte increzator ca pentru copilul lui lucrurile vor merge mai bine….<26>26>
Prin urmare nici agresivitatea in trafic nu ma mai supara…. atat timp cat are asemenea circumstante… atat timp cat nu poti sa faci din 2 benzi patru, orice ai face! Pot sa spun ca oamenii sunt chiar calmi fata de seninatatea cu care sunt anuntati prin media, ca pasajul X nu va fi gata nici in sept. 2009! Multe lucruri as putea sa spun, dar nu e nevoie de exemple… Buna dispozitie si frumusetea e o stare pe care ne-o cream singuri! Si fara indoiala ea va da roade!
P.S.Exista o campanie la Metrou de educare a celor ce calatoresc cu acest mijloc de transport. Ea se incheie “inteligent” cu Educa animalul din tine!
Pardon? N-am inteles eu bine? Care animal?
Pacat de sansa de comunicare irosita! Un mesaj pozitiv ar fi fost de o mie de ori mai potrivit si ar fi avut GARANTAT un efect masiv!
Pardon? N-am inteles eu bine? Care animal?
Pacat de sansa de comunicare irosita! Un mesaj pozitiv ar fi fost de o mie de ori mai potrivit si ar fi avut GARANTAT un efect masiv!
Va invit, cu drag, sa nu aruncati cu pietre in ceea ce in momentul de fata suntem, macar si de teama de a nu obtine, in timp, efectul de bumerang….
Cand mai scrii?
RăspundețiȘtergereUn parinte iti cere sfatul!
RăspundețiȘtergereFoarte interesanta perspectiva. Felicitari!
Lumea se grabeste sa ii judece si sa ii condamne pe tineri. Se introduc astfel bariere mari in drumul comunicarii.
Oricum, mergem cu viteze diferite si ne este din ce in ce mai greu sa tinem pasul cu ei.
Poate ma ajuti cu un sfat. Ca sa vorbesc cu fiul meu, trebuie sa fac jogging la aceeasi ora si pe acelasi traseu cu el, figurativ vorbind. Ii prind greu si imi acorda 2-3 minute din atentia lui. Are o agenda proprie, de fapt este agenda fara agenda. Jocuri, teme cand are chef, casti pe urechi tot timpul.
Este copilul meu diferit?
Sunt eu cea care nu intelege?
Cum ar trebui sa procedez?
Cum ar trebui sa il pregatesc ca sa se descurce in lume?
Mi-ar fi de mare folos sfatul tau. Simt ca ai putea face acest lucru.
Multumesc.
O mama ca si tine, banuiesc!
P.S.
Frumosi copiii. Sunt ai tai?