SCOALA, STRESUL SI PARINTII.

Am citit noi articole care arunca cu stanci in sistemul de invatamant , cu pietre ar fi prea bland spus!

Cel mai mare repros pe care il adreseaza articolele respective este stresul pe care sistemul il pune pe elevi. 

Am intrebat mai multi copii de la scoala la care si copiii mei invata daca sunt stresati si mi-au raspuns ca da. Intrebarea cu fericirea nu am adresat-o pentru ca ce vad acolo in pauze, in parculetul de langa scoala, arata ca sunt copii fericiti; se bucura enorm sa fie unii cu altii, sunt inteligenti, sclipitori chiar, emana atata bucurie ca ma incarc si eu de la ei ca de la niste baterii enorme! Scoala nu-i face nefericiti, doar ii preseaza…

In mana cui sta diminuarea stresului copiilor? In mana parintilor, evident…

Incurajand constant copiii si fiind alaturi de ei in momentele de efort maxim (perioada tezelor, inainte de teste, de examene), preluand un pic din efort ( adica stat si invatat cu ei din cand in cand),  exprimand cu blandete, cu intelegere si cu dragoste tot ce discutam legat de scoala, va asigur ca stresul pe care scoala il pune pe copil se diminueaza considerabil!

Copilul va simti ca are un puternic aliat in parintele sau!

Ce mai poti face ca parinte? Considera-l si pe profesor de partea ta si a copilului! Apare o problema ? Nu sta pe ganduri si mergi la o intalnire cu profesorul respectiv( toti au zile pentru consultatii) . Mergi cu sufletul deschis si cu ganduri bune (va ajuta enorm pentru ca profesorii sunt si ei oameni). Ideea generala este ca ajuta enorm pe profesor sa vada interesul parintelui, sa vada ca stati in spatele copilului si ca va pasa. Luati orice problema din pripa, nu asteptati sa se rosogoleasca bulgarele prea mult…

Ce mai ajuta? Implicarea! In tot mai multe scoli au aparut asociatii de parinti. Astfel organizati, parintii incep sa-si auda vocile in consiliile scolilor. Asigura-te ca esti auzit. Profesorii au si ei nevoie de suporul parintilor, in fond vorbim desre interesele copiilor nostri, deci ale noastre.

In situatii de criza ajuta mult sa ii oferiti copilului un context mai larg de intelegere: nu reactionati la impuls, incercati sa vedeti si cu ochii profesorului, empatizati un pic cu el.

***

Cum “reincadrezi” o situatie de criza?  

Cand baiatul meu era clasa a VI-a a venit acasa cu guma de mestecat lipita pe breton. A trebuit sa i-l tai foarte scurt si o perioada a aratat caraghios. I-l lipise acolo profesoara de sport! M-am infuriat si ma pregateam sa ma duc la scoala. Dintr-o data mi-am imaginat-om pe profesoara de parca statea in fata mea: in varsta, cu un an doi inainte de pensie, intr-o forma de invidiat de altfel. Nu stiu ce mi-a produs imaginea ei dar m-a linistit imediat. L-am intrebat pe Pavel: 

- Cate ore crede el ca avusese profesoara in ziua aceea? 

- Pai cam 5. 

- Cati copii avusese in ziua aceea la ora de sport, pana la ora lui?

- Pai cam 150 de elevi. 

- Ok, si daca dupa o zi in care ai avut deja 150 de elevi intalnesti unul care mesteca guma, desi e interzis in ora de sport? Adica ce s-ar fi intamplat daca te-ai fi inecat cu guma respectiva? Realizezi?

A inteles si s-a simtit perfect din clipa aia.

Am ales asadar sa nu reactionez agresiv. A doua zi toti copiii erau mirati ca nu vin la scoala. A intrebat chiar si dirigintele. Toata lumea astepta revolta noastra, a parintilor. 

Nu a fost nici o revolta.

Profesoara a inteles si ea. 

Rezultatul? 

Si-a schimbat total atitudinea fata de Pavel. A devenit prietena lui. Si ceea ce e cel mai important, in clasa a VIII-a Pavel participa cu echipa de handbal a scolii la campionate scolare, acelasi copil care cu trei ani in urma abia reusea sa scoata un 8 la sport si trecea cu greu probele. 

***

Concluzia…nimeni nu iti poate tara copilul daca ii oferi suport emotional pozitiv. 

Mai mult, la ultimul curs de coaching la care am participat in Germania, unii colegi au vorbit despre “sabotorii” lor cei mai puternici, vocile launtrice care ii descurajeaza si devalorizeaza atunci cand trebuie sa faca schimbari importante in viata lor. 

Am avut surpriza sa descopar ca, pentru unele dintre aceste persoane, vocea aceasta era chiar vocea mamei. Erau oameni maturi care veneau din Germania, Belgia, Norvegia, Franta, Noua Zeelanda, Oman sau Statele Unite).  Incredibil, nu?

In nici un proces de coaching nu am intalnit pe cineva care sa aibe in minte vocea profesorului de istorie sau de geografie, ca SABOTOR! Sau a invatatoarei! DAR VOCEA MAMEI, DA!  

Scoala pune o presiune mare pe copii, intr-adevar.

Ce putem noi sa facem, in schimb, este sa optimizam starea de bine a copiilor nostri, lucru ce va contrabalansa presiunea sistemului.

Sa nu stricam ceea ce avem deja si functioneaza. 

Scoala romaneasca a lansat peste tot in lume copii de exceptie si oameni integri.
 Romania este plina de oameni integri formati in scoala romaneasca.